hematocel

HEMATOCÉL, hematocele, s.n. Tumoare formată printr-o revărsare de sânge într-un ţesut celular. – Din fr. hématocèle.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



hematocél s. n., pl. hematocéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HEMATOCÉL hematocele n. Tumoare apărută în urma unei hemoragii intercelulare. /<fr. hématocele

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



HEMATOCÉL s.n. Tumoare formată prin acumulare de sânge într-un ţesut sau organ. [< fr. hématocèle, cf. gr. haima – sânge, kele – tumoare].

Trimis de LauraGellner, 07.07.2006. Sursa: DN



HEMATOCÉL s. n. tumoare formată prin acumulare de sânge într-un ţesut sau organ. (< fr. hématocèle)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN