heliotermie

HELIOTERMÍE, heliotermii, s.f. Fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenţei la suprafaţa lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. [pr.: -li-o-] – Din heliotermic.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



heliotermíe s. f. (sil. -li-o-) → termie

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



HELIOTERMÍE f. Fenomen care constă în răcirea mai lentă a apei în unele lacuri sărate, datorită existenţei la suprafaţa lor a unui strat de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. /<fr. héliothermie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



HELIOTERMÍE s.f. Încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acţiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. [< fr. héliothermie].

Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN



HELIOTERMÍE s. f. încălzire a apei unor lacuri sărate, sub acţiunea razelor solare, mai mult decât regiunile învecinate. (< fr. héliothermie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN