- hegemonie
- HEGEMONÍE s.f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremaţie, dominaţie, de obicei a unui stat faţă de alte state. [var.: heghemoníe s.f.] – Din fr. hégémonie.Trimis de paula, 01.02.2006. Sursa: DEX '98HEGEMONÍE s.f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremaţie, dominaţie, de obicei a unui stat faţă de alte state. [var.: heghemoníe s.f.] – Din fr. hégémonie.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HEGEMONÍE s. v. autoritate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehegemoníe s. f., art. hegemonía, g.-d. hegemoníi, art. hegemoníeiTrimis de siveco, 01.02.2006. Sursa: Dicţionar ortograficHEGEMONÍE f. Poziţie dominantă. [G.-D. hegemoniei] /<fr. hégémonieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHEGEMONÍE s.f. (ist.) Dreptul unui oraş antic de a conduce treburile confederaţiei din care făcea parte. ♦ Supremaţie politică sau economică a unui oraş într-o ţară; (p. ext.) supremaţie, dominaţie; rol conducător. [gen. -iei, var. heghemonie s.f. / cf. fr. hégémonie, gr. hegemonia – conducere].Trimis de LauraGellner, 06.07.2006. Sursa: DNHEGEMONÍE s. f. drept al unui oraş antic de a conduce treburile confederaţiei din care făcea parte. ♢ supremaţie politică sau economică a unui oraş într-o ţară; supremaţie, dominaţie; rol conducător. (< fr. hégémonie, gr. hegemonia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.