accesiune

ACCESIÚNE, accessiuni, s.f. Mod de dobândire a proprietăţii, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenţia omului a unui bun la alt bun mai important. [pr.: -si-u-] – Din fr. accession.

Trimis de ana_zecheru, 29.07.2002. Sursa: DEX '98



accesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. accesiúnii; pl. accesiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ACCESIÚNE s.f. (jur.) Mod de dobândire a unei proprietăţi, rezultând din alipirea naturală sau prin acţiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio].

Trimis de LauraGellner, 16.02.2006. Sursa: DN



ACCESIÚNE s. f. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăţi prin alipirea unui bun la altul mai important. (< fr. accession, lat. accessio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN