haşurator

HAŞURATÓR, haşuratoare, s.n. Instrument care serveşte la trasarea haşurilor. – Haşura + suf. -tor. cf. fr. h a c h u r a t e u r.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



haşuratór s. n., pl. haşuratoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HAŞURAT//ÓR haşuratoroáre n. Instrument pentru trasarea haşurilor. /<fr. hachurateur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



HAŞURATÓR s.n. Instrument care serveşte la trasarea haşurilor. [cf. fr. hachurateur].

Trimis de LauraGellner, 06.07.2006. Sursa: DN



HAŞURATÓR s. n. instrument pentru trasarea haşurilor. (< fr. hachurateur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN