hatman

HÁTMAN (HATMÁN), hatmani, s.m. (În evul mediu) 1. Boier de divan în Moldova, care era însărcinat de domn cu comanda întregii oştiri, având în acelaşi timp şi funcţia de pârcălab şi portar al Sucevei; mare spătar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanţi ai oştilor polone şi ai celor căzăceşti; persoană având acest titlu. – Din pol. hetman.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HÁTMAN s. (ist.) (înv.) ataman. (hatman la cazaci.)

Trimis de siveco, 06.10.2006. Sursa: Sinonime



hátman/hatmán s. m., pl. hátmani/hatmáni

Trimis de siveco, 06.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



HÁTMAN hatmani m. 1) (în Moldova medievală; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de divan care avea în grijă oştirile ţării; comandant suprem de oşti (în lipsa domnitorului); mare spătar. 2) (la cazaci şi polonezi; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Mare conducător de oşti. [acc. şi hatmán] /<pol. hetman

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



hatmán (hatmáni), s.m. – 1. În Polonia, general în fruntea unei armate. – 2. În Moldova, începînd din sec. XVI, boier de divan, şef al armatei, pîrcălab şi portar al Sucevei. – 3. În Muntenia, începînd din 1797, aprod al divanului domnesc, mai tîrziu şef peste zapcii şi aprozi. pol. hetman, din germ. Hauptman (Cihac, II, 137; Berneker 378), cf. rut. ataman, de unde ataman, s.m. (înv., căpetenie a cazacilor), rut. vataman, de unde vătăman (var. vataman), s.m. (Mold., aprod).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER