- haramiţi
- haramiţí, haramiţésc, vb. IV (reg.) a rupe în bucăţele, a fărâmiţa.Trimis de blaurb, 18.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
haramiti — harámiti (koga, što) nesvrš. <prez. hàrāmīm, pril. sad. mēći, gl. im. mljēnje> DEFINICIJA reg. ne dati oproštenje; prokleti, proklinjati, opr. halaliti ETIMOLOGIJA vidi haram … Hrvatski jezični portal