halometru

HALOMÉTRU, halometre, s.n. (ind.) Areometru folosit la stabilirea concentraţiei de săruri anorganice solubile a substanţelor zaharate. – Din fr. halomètre.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



halométru s. n., pl. halométre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HALOMÉTRU s.n. Areometru pentru determinarea concentraţiei în săruri anorganice solubile a substanţelor zaharate. [< fr. halomètre].

Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DN



HALOMÉTRU s. n. 1. areometru pentru determinarea concentraţiei în săruri anorganice solubile a substanţelor zaharate. 2. aparat folosit în halometrie. (< fr. halomètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN