- halogen
- HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s.m., adj. 1. s.m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod şi astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. adj. Care dă naştere la săruri. – Din fr. halogène.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HALOGÉN s. (chim.) generator de săruri.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimehalogén s. m., adj. m., pl. halogéni; f. sg. halogénă, pl. halogéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHALOGÉN halogeni m. 1) la pl. Grup de elemente chimice (fluor, clor, brom, iod etc.) care se combină direct cu metalele, formând săruri. 2) Element chimic din acest grup. /<fr. halogeneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHALOGÉN s.m. (chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom şi iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naştere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce].Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DNHALOGÉN, -Ă I. adj. care produce săruri. II. s. m. denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom şi iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. (< fr. halogène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.