halocromie

HALOCROMÍE s.f. (chim.) Fenomen de colorare a unor compuşi organici când se transformă în săruri. – Din fr. halochromie.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



halocromíe s. f. (sil. -cro-), art. halocromía, g.-d. halocromíi, art. halocromíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HALOCROMÍE s.f. Fenomenul de colorare a unor compuşi organici când aceştia se transformă în săruri. [gen. -iei. / < fr. halochromie, cf. gr. hals – sare, chroma – culoare].

Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DN



HALOCROMÍE s. f. fenomen de închidere a culorii unor compuşi organici când aceştia se transformă în săruri. (< fr. halochromie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN