- hali
- HALÍ, halesc, vb. IV. tranz. (fam.) A mânca (repede şi cu lăcomie). – Din ţig. halo.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HALÍ vb. v. consuma, mânca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehalí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. halésc, imperf. 3 sg. haleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. haleáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA HAL//Í haliésc intranz. fam. A consuma hrană pentru a-şi menţine existenţa; a mânca. /<ţig. haloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhalí, halésc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a şterpeli. 2. a înghiţi repede şi lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca şi prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva).Trimis de blaurb, 18.05.2006. Sursa: DARhalí (halésc, halít), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. ţig. ha-, part. halo "a mînca" (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s.f. (mîncare); halap, s.m. (mîncău); halie, s.f. (foame); haleaos, s.n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). cf. ţig. sp. jalar "a mînca", jallipen "mîncare" (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.