haldeu

HALDÉU, haldei, s.m. Poreclă dată de călugări preoţilor de mir. ♦ (Rar) Rabin. – Din sl. halŭdĕĩnŭ.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



haldéu s. m., art. haldéul; pl. haldéi, art. haldéii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



haldéu (-ále), s.m. – Păgîn. – var. haldău. De la caldeo, prin intermediul ngr. χαλδαïος (Iordan, BF, IV, 179).

Trimis de blaurb, 16.11.2007. Sursa: DER