- haide
- HÁIDE interj. 1. Exclamaţie care exprimă un îndemn (la o acţiune). ♢ (Cu ton de comandă, exprimând nerăbdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamaţie care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. 2. (Cu funcţie de imperativ, corespunzând unor verbe de mişcare) Vino! veniţi! să mergem! ♢ (Împrumutând desinenţe verbale de pers. 1 şi 2 pl.) Haidem la plimbare. ♢ (Adverbial, în compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = încet, anevoios. ♢ (Marchează începutul unei acţiuni) Luă toporul şi haide la treabă. 3. (În expr.) Haida-de!, exclamaţie prin care se respinge o părere sau se dezaprobă o comportare; aş! Haide-haide sau haide-hai, se spune când mustrăm cu indulgenţă pe cineva care nu ia în seamă sfaturile sau avertismentele noastre. [var.: háida, haid, áida, áide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. áide.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HÁIDE interj. hai!, vino!, (înv.) ni! (haide încoace!)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeháide interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHÁIDE interj. (se foloseşte pentru a exprima o poruncă sau un îndemn la acţiune) Hai. ♢ haide -hai încet; anevoios; cu greu. haide-haide se spune cînd încercăm să îmbunăm pe cineva. /<turc. haydi, bg. haideTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXháide interj. – Vino, mai repede! (serveşte pentru a îndemna sau incita). – var. hai, ai(de), (h)aidem, (h)aideţi, haida(-ha). Mr. hăi, megl. hăi. tc. hayde (Miklosich, Fremdw., 91; Röesler 606; Meyer 144; Ronzevalle 172; Berneker 381), cf. ngr. ἄïντε, alb. hai(de), bg., sb. hajde, rus. ajda. Interpretat ca un imperativ, a primit un început de conjugare în var. haidem, haideţi; aceste forme, proprii conjugării rom., sînt reproduse în var. bg. hajdete, sb. hajdemo, hajdete. var. hai s-a confundat cu var. lui ha; de la haide provine şi hait(i), interj. (exprimă surpriza).Trimis de blaurb, 14.11.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.