hafniu

HÁFNIU s.n. Element chimic, metal rar, asemănător cu oţelul, care se găseşte în minereurile de zirconiu şi care se întrebuinţează în electrotehnică; celţiu. – Din fr. hafnium, germ. Hafnium.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HÁFNIU s. (chim.) celţiu. (hafniuul este un metal rar.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



háfniu s. n. [-niu pron. -niu], art. háfniul; simb. Hf

Trimis de siveco, 24.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



HÁFNIU n. Metal rar, dur şi cu temperatură de topire foarte înaltă. /<fr., germ. Hafnium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



HÁFNIU s.n. Metal rar, dur şi cu temperatura de topire foarte ridicată, care se găseşte în natură alături de zirconiu. [pron. -niu. / cf. fr. hafnium, germ. Hafnium < Hafnia – numele latin al oraşului Copenhaga].

Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DN



HÁFNIU s. n. metal rar, dur, greu fuzibil, în natură alături de zirconiu, folosit în tehnica nucleară, în turboreactoare, rachete etc.; celţiu. (< fr. hafnium, germ. Hafnium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN