- hadâmb
- HADÂMB, hadâmbi, s.m. 1. (înv. şi arh.) Eunuc. 2. (reg.) Bou sau cal nejugănit bine. – tc. hadım.Trimis de gall, 10.02.2008. Sursa: DLRMHADÂMB, hadâmbi, s.m. (înv.) Eunuc. – Din tc. hadim.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HADÂMB s. v. eunuc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehadâmb s. m., pl. hadâmbiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografichadîmb (hadấmbi), s.m. – Eunuc, castrat. – var. (înv.) hadîm. tc. hadim (Şeineanu, III, 58; Meyer 144), cf. alb. hadëm, bg. hadum, sb. hàdum.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.