- habotnic
- HABÓTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripţiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik "membru al sectei religioase evreieşti «Habad»".Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HABÓTNIC adj., s. v. bigot.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehabótnic adj. m., s. m., pl. habótnici; f. sg. habótnică, pl. habótniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHABÓTNI//C habotniccă (habotnicci, habotnicce) şi substantival pop. (despre persoane) Care respectă cu stricteţe prescripţiile religiei; cuprins de o pasiune excesivă pentru respectarea prescripţiilor religioase; bigot; bisericos. /<rus. habotnikTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhabótnic (habótnică), adj. – Bigot. rus. chabatnik "membru al unei secte pietiste de evrei ruşi" (Şeineanu, DAR; Candrea). – Der. habotnicie, s.f. (bigotism). Se spune mai ales despre evrei.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.