habitaclu

HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s.n. 1. Locaş special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spaţiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poştă etc.). – Din fr. habitacle.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



habitáclu s. n. (sil. -clu), art. habitáclul; pl. habitácle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HABITÁCL//U habitaclue n. Spaţiu amenajat pe o aeronavă pentru echipaj, călători, poştă etc. /<fr. habitacle

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



HABITÁCLU s.n. 1. Locaş special al busolei pe o navă. 2. Spaţiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poştă etc. [pl. -le, -luri. var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle, cf. it. abitacolo].

Trimis de LauraGellner, 07.10.2004. Sursa: DN



HABITÁCLU s. n. 1. locaş special al compasului pe o navă. 2. spaţiu amenajat într-o aeronavă sau într-o maşină pentru echipaj, călători, poştă etc. 3. cască de metal pentru scafandri grei. (< fr. habitacle)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN