- găvan
- GĂVÁN, găvane, s.n. (pop.) 1. Scobitură, adâncitură pe care o prezintă un obiect. ♦ Orbita ochiului. 2. Obiect sau parte a unui obiect care prezintă o scobitură; (în special) strachină sau blid (de lemn); conţinutul unui astfel de vas. – cf. bg., scr. v a g a n.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GĂVÁN s. 1. v. crov. 2. v. scafă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGĂVÁN s. v. adâncitură, orbită, polonic, scobitură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegăván s. n., pl. găváneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGĂVÁN găvane n. 1) Adâncitură într-un obiect; cavitate. 2) Orbita ochiului. 3) Strachină de lemn. 4) Conţinutul unei asemenea străchini. /<bulg., sb. vaganTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgăván (găváne), s.n. – 1. Scobitură, adîncitură. – 2. Strachină, blid. – 3. Lingură, polonic. – 4. Farfuriuţă. – 5. Mînerul furcii de tors. – 6. Prăpastie hău. – Mr. găvane, megl. găvan. Origine obscură. Este pus în legătură cu bg., sb. vagan "strachină" (Cihac, II, 118; DAR), bg. gavanka (Conev 64), şi prin intermediul acestuia cu ngr. γαβένα "vas"; însă explicaţia nu pare suficientă întrucît nu lămureşte legătura cu găun, văgăună şi eventual cu gaură; cf. şi gîf, s.m. (Trans., blid), găfană, s.f. (Trans. de Vest, partea scobită a lingurii). Este posibil să existe o intenţie expresivă în aceste cuvinte (după Diculescu, Elementele, 467, gîf este gr. ϰῦφος). Der. găvănat, adj. (gol); găvăni, vb. (a săpa. a adînci); găvănătură, s.f. (cavitate; scobitură); găvănos, adj. (gol, scobit).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.