- gălăgi
- gălăgí (-gésc, -ít), vb. – (înv.) A face zgomot, a striga, a ţipa. sl., cf. rus. galačitĭ "a certa", pol. gałuszyć (Cihac, II, 113), de la radicalul glasŭ, cf. glas. – Der. gălăgie, s.f. (zgomot, larmă); gălăgios, adj. (zgomotos; certăreţ).Trimis de blaurb, 05.10.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.