- găgăire
- găgăíre v. gâgâireTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
gâgâire — GÂGÂÍRE, gâgâiri, s.f. Acţiunea de a gâgâi şi rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâşte (şi de raţe); gâgâit, gâgâitură. – v. gâgâi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂGÂÍRE s. v. gâgâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
gâgâit — GÂGÂÍT, gâgâituri, s.n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâşte (şi de raţe); gâgâitură, gâgâire. – v. gâgâi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂGÂÍT s. gâgâire, gâgâitură. (gâgâit gâştelor.) Trimis de siveco, 05.08.2004 … Dicționar Român