gârniţă

GÂRNIŢĂ, gârniţe, s.f. Arbore înrudit cu stejarul, cu tulpina dreaptă, a cărei scoarţă are la exterior un strat solzos, cu frunze mari, lungi, fără peţiol (Quercus frainetto). [var.: gârneáţă s.f.] – Din bg., scr. granica.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



gârniţă/gârneáţă s. f., g.-d. art. gârniţei/gârnéţei; pl. gârniţe/gârnéţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GÂRNIŢ//Ă gârniţăe f. Arbore asemănător cu stejarul, dar cu frunzele lungi, fără peţiol (care creşte, mai ales, la şes şi la poalele munţilor), folosit în construcţii. [var. gârneaţă] /<bulg., sb. granica

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



gîrníţă (gấrniţe), s.f. – Varietate de stejar (Quercus conferta). – var. gîrneţ, gîrneaţă. bg., sb. granica (Cihac, II, 117; Conev 49; DAR), cf. gorun.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER