gârlă

GÂRLĂ, gârle, s.f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braţ al unei ape curgătoare. ♢ expr. (fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) în mare cantitate, din belşug. 2. Depresiune alungită (şi sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare şi care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălţile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo.

Trimis de gall, 18.05.2008. Sursa: DEX '98



GÂRLĂ s. (geogr.) (Transilv. şi Mold.) ponor.

Trimis de siveco, 07.04.2008. Sursa: Sinonime



gârlă s. f., g.-d. art. gârlei; pl. gârle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GÂRL//Ă¹ gârlăe f. 1) Apă curgătoare cu debit mic; râu mic. 2) fam. Braţ mic al unui râu. ♢ A se duce ca pe gârlă a se pierde fără rost; a se risipi. A da pe gârlă a irosi. /<bulg. gărlo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GÂRLĂ² adv. În cantitate mare; din belşug. /<bulg. gărlo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



gîrlă (gấrle), s.f. – 1. Braţ de rîu. – 2. Apă mică. bg. gărlo (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Conev 9; DAR). – Der. gîrlan, s.m. (copil hoinar). – cf. gîrlici, gîrliţă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER