gârliţă

GÂRLÍŢĂ¹, gârliţe, s.f. (Rar) Diminutiv al lui gârlă. – Gârlă + suf. -iţă.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GÂRLIŢĂ², gârliţe, s.f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons). – et. nec.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



gârlíţă (gârlă mică) s. f., g.-d. art. gârlíţei; pl. gârlíţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



gârliţă (zool. ) s. f., g.-d. art. gârliţei; pl. gârliţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GÂRLÍŢ//Ă gârliţăe f. Gâscă sălbatică de culoare cenuşie, cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



gîrlíţă (-ţe), s.f. – 1. (înv.) Inel, lanţ în formă de colier. – 2. Inflamare a gîtului, la porci. – 3. Gîscă sălbatică (Anser albifrons, Anser minutus). – Mr. gurliţă. bg. ogărlica, sb. ògrlica (DAR). Ca gîrlă şi gîrlici, provine din sl. grŭlo "gît, gîtlej".

Trimis de blaurb, 24.10.2007. Sursa: DER