gârlan

gârlán, -ă, gârláni, -e, adj. (pop.) haimana, fără căpătâi.

Trimis de blaurb, 12.05.2006. Sursa: DAR



gîrlán (-ne), s.n. – Gît, gîtlej. sl. grŭlo "gît", cf. gîrlă şi bg. gortan, tc. girtlak. Der. din rom. ca în burlan. Rezultatul s-a încrucişat cu *gut, din lat. guttura, rezultînd pe de o parte gît, şi pe de altă parte var. gîrtlan, gîrclan (cf. bg. grăklian, sb. grtljan, grkljan), gîtlan, gîltan, gîrtan, etc. – Der. gîrtan, s.m. (bădăran); gîtlănos, adj. (cu gîtul lung; varietate de prune); gîtlan, s.m. (stîrc). Gîtlej, s.n. (gîtlej), pare a fi rezultat al unei schimbări de suf. (după Scriban, de la un sl. *glŭtežŭ); la gîrtan se poate să fi intervenit o încrucişare cu tc. gerdan "gît", cf. gherdan, fără ca această ipoteză să fie necesară.

Trimis de blaurb, 24.10.2007. Sursa: DER