- gângurire
- GÂNGURÍRE, gânguriri, s.f. Faptul de a gânguri; gângurit. – v. gânguri.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GÂNGURÍRE s. 1. v. gângurit. 2. v. uguit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.