- gută
- GÚTĂ1 s.f. 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulaţii, care se manifestă prin umflături ale articulaţiilor, însoţite de dureri violente; podagră. 2. (reg.) Apoplexie; paralizie. – (1) Din fr. goutte, (2) lat. gutta "picătură".Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GÚTĂ2, gute, s.f. Fir subţire din material plastic, de care se leagă cârligul undiţei. – Din engl. gut.Trimis de gall, 11.08.2008. Sursa: DEX '98GÚTĂ s. (med.) podagră, (Transilv.) şui, (înv.) podalghie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeGÚTĂ s. v. apoplexie, ictus apoplectic, paralizie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegútă (med. ) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgútă (fir subţire de material plastic) s. f., pl. gúteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÚTĂ1 f. Boală cronică provocată de dereglarea metabolismului şi manifestată prin crize dureroase articulare; podagră. /<fr. goutte, lat. guttaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGÚT//Ă2 gutăe f. Fir confecţionat din fibre sintetice de care se leagă cârligul undiţei. /<engl. gutTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGÚTĂ1 s.f. Boală provocată prin depunerea acidului uric la încheieturi şi manifestată prin umflături dureroase ale acestora; podagră. [< fr. goutte].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNGÚTĂ2 s.f. 1. (farm.) Picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. Ornament în formă de picătură de lichid a antablamentului ordinului doric. [< fr. goutte, cf. lat. gutta – picătură].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNGÚTĂ3 s.f. Fir confecţionat din fibre sintetice de care se leagă cârligul undiţei. [< engl. gutta].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNGÚTĂ1 s. f. boală de nutriţie provocată prin depunerea sărurilor acidului uric la încheieturi şi prin umflături dureroase ale acestora; podagră. (< fr. goutte)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNGÚTĂ2 s. f. 1. (farm.) picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. ornament al antablamentului ordinului doric având această formă. (< fr. goutte, lat. gutta)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNGÚTĂ3 s. f. fir confecţionat din fibre sintetice, de care se leagă cârligul undiţei. (< engl. gut)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNgútă (gúte), s.f. – 1. (Banat) Picătură, cantitate mică. – 2. (Trans.) Paralizie. – 3. Boală manifestată prin umflături ale articulaţiilor. lat. gŭtta (Puşcariu 750; REW 3928; DAR). Ultimul uz este neol.; pentru cel de al doilea, cf. sb., cr., slov., mag., rut. gota "paralizie" (Cihac, II, 132); totuşi, DAR crede că acest sens s-a putut dezvolta în cadrul limbii rom. – Der. gutos, adj. (care are gută).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.