guler

GÚLER, gulere, s.n. 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât. ♢ expr. A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forţa; b) a cere cuiva socoteală pentru cele făcute. ♦ Fâşie de pânză, de obicei scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbaţi), prinzându-se (cu butoni, nasturi) de cămaşă. 2. Spumă care se formează la gura paharului de bere. 3. Porţiune dintr-o piesă cilindrică, conică etc. cu diametrul mai mare decât restul piesei. – Din magh. gallér.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



gúler s. n., pl. gúlere

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GÚLER gulere n. 1) Porţiune a unor obiecte de îmbrăcăminte care înconjură gâtul. ♢ A apuca (sau a lua, a înşfăca) pe cineva de guler a) a forţa pe cineva să se supună; b) a cere cuiva socoteală. 2) Dungă de spumă, formată la suprafaţa berii turnată într-un pahar. 3) tehn. Parte inelară la suprafaţa unei piese, având diametrul mai mare decât restul acesteia şi servind, de obicei, la etanşare. /<ung. gallér

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



gúler (gúlere), s.n. – 1. Fîşie de pînză care se pune în jurul gîtului, prinzîndu-se de cămaşă. – 2. (Basar.) Parte a jugului care se sprijină pe gîtul animalelor. – 3. Parte cilindrică a cartuşului sau proiectilului. Mag. gáller, din it. collare (Cihac, II, 502; DAR; Gáldi, Dict., 91). – Der. gulerat, adj. (cu guler alb; s.m., funcţionar, reprezentant al autorităţii).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER