gujon

GUJÓN, gujoane, s.n. (constr.) Bară de oţel aşezată paralel cu axa drumului, la rosturile transversale de dilataţie ale planşelor unei îmbrăcăminte de beton vibrat. – Din fr. goujon.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



gujón s. n., pl. gujoáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GUJÓN s.n. În gastronomie, tranşă decupată oblic din file de peşte plat, asemănătoare cu un peştişor (fr. goujon = pietroşel), dată prin făină sau învelită în aluat fluid, prăjită în baie de ulei.

Trimis de gal, 21.10.2005. Sursa: DGE



GUJÓN s.n. (tehn.) Tijă filetată în acelaşi sens pe toată lungimea sa sau numai la cele două capete, folosită la îmbinarea demontabilă a două piese. [< fr. goujon].

Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN



GUJÓN s. n. 1. tijă filetată în acelaşi sens pe toată lungimea sa sau numai la cele două capete, la îmbinarea demontabilă a două piese. 2. bară de oţel îngropată în stratul de rezistenţă al unei îmbrăcăminţi rutiere din beton, paralelă cu axa drumului la rosturile transversale de dilataţie ale planşelor. 3. piesă îngropată în zidărie pentru a permite fixarea prin cuie sau şuruburi a tocului unei uşi ori ferestre; diblu, ghermea. (< fr. goujon)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN