gropniţă

GRÓPNIŢĂ, gropniţe, s.f. 1. Încăpere situată între pronaosul şi naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influenţat de groapă).

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GRÓPNIŢĂ s. v. cavou, criptă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



grópniţă s. f., g.-d. art. grópniţei; pl. grópniţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GRÓPNIŢ//Ă gropniţăe f. 1) Încăpere între pronaosul şi naosul unei biserici în care se află, de obicei, mormintele ctitorilor. 2) Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situat lângă o biserică. /<bulg. grobnica

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX