grohoti

GROHOTÍ, pers. 3 grohoteşte, vb. IV. intranz. 1. (Despre pietre) A face zgomot rostogolindu-se. 2. (Despre porci) A grohăi. – Slav (v. sl. grohotati).

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM



GROHOTÍ vb. v. grohăi, guiţa.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



grohotí vb., ind. prez. 3 sg. grohotéşte, imperf. 3 sg. grohoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grohoteáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A GROHOT//Í pers. 3 grohotiéşte intranz. A face zgomot rostogolindu-se şi sfărâmându-se. /<sl. grohotati

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX