grifă

GRÍFĂ, grife, s.f. 1. Instrument cu ajutorul căruia se marchează scoarţa arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv care permite deplasarea peliculei într-un aparat de filmat, prinzând intermitent perforaţiile filmului. – Din fr. griffe.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



grífă s. f., g.-d. art. grífei; pl. grífe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GRÍF//Ă grifăe f. Instrument special prevăzut cu o lamă tăioasă, folosit la marcarea arborilor (în vederea diferitelor lucrări silvice). /<fr. griffe

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GRÍFĂ s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgâriere pe coajă). 2. Piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mişcare intermitentă. 3. Poziţie patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare şi capete de animale, folosit în stilurile romanic şi gotic. [< fr. griffe].

Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN



GRÍFĂ s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgârierea pe coajă). 2. piesă metalică în formă de gheară dublă, care, în aparatele de luat vederi cinematografice, imprimă filmului o mişcare intermitentă. 3. poziţie patologică a mâinii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare şi capete de animale, folosit în stilurile romanic şi gotic. (< fr. griffe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN