- gravură
- GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s.f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obţinută prin reproducerea (reproduce) după o placă pe a cărei suprafaţă a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. v. stampă. – Din fr. gravure.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GRAVÚRĂ s. 1. gravare. (Operaţia de gravură.) 2. (concr.) stampă, (înv.) săpătură. (O gravură în lemn.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimegravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGRAVÚR//Ă gravurăi f. 1) Arta gravării; măiestria de a grava. 2) Lucrare realizată de un gravor. 3) Imagine obţinută prin reproducerea de pe o placă gravată sau litografică; stampă. /<fr. gravureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGRAVÚRĂ s.f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obţinută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. Placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. ♦ Stampă. [< fr. gravure, cf. germ. Gravüre].Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DNGRAVÚRĂ s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii în care imaginea este obţinută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. 4. imagine obţinută prin gravare; stampă. (< fr. gravure)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.