- grapă
- GRÁPĂ1, grape, s.f. Unealtă agricolă formată dintr-un grătar cu dinţi, cu discuri, cu roţi dinţate etc. sau dintr-o legătură de mărăcini, care serveşte la mărunţirea, afânarea şi netezirea pământului arat, la acoperirea seminţelor etc.; boroană. ♢ expr. A se ţine grapă de cineva = a însoţi pretutindeni pe cineva. – cf. alb. g r e p , g ë r e p ë "undiţă, cârlig de undiţă".Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GRÁPĂ2, grape, s.f. Tip de inflorescenţă în formă de ciorchine. – Din fr. grappe.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GRÁPĂ s. (agric.) (reg.) boroană, colţar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeGRÁPĂ s. v. ciorchine.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegrápă (unealtă agricolă, tip de inflorescenţă) s. f., g.-d. art. grápei; pl. grápeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGRÁP//Ă1 grapăe f. Unealtă agricolă în formă de grătar cu dinţi, folosită pentru mărunţirea, afânarea şi nivelarea pământului arat; boroană. /cuv. autoht.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGRÁP//Ă2 grapăe f. Inflorescenţă sau fructe dispuse în formă de ciorchine. /<fr. grappeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGRÁPĂ s. f. inflorescenţă în formă de ciorchine. (< fr. grappe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNgrápă (grápe), s.f. – 1. Greblă. – 2. (înv.) Steag. sl. (bg.) grapa "greblă" (Cihac, II, 127; Scriban), cf. pol. grabie "greblă". Schimbarea b › p trebuie să fie sl. cf. bg. grapa "asperitate" , urmă lăsată de "vărsatul-de-vînt", sb. grabac "sfîşiere", faţă de rapav "sfîşiat". S-a invocat adesea got. greipan › germ. greifen (REW 4760; Giuglea, Contribuţii, 8-10), şi, pentru a evita dificultatea unui împrumut vechi din germ., s-a presupus medierea alb. grep "cîrlig", grepth "clanţă" (Philippide, II, 715; Puşcariu, Dacor., VIII, 293; DAR; Rosetti, II, 117); însă această soluţie pare mai puţin convingătoare decît cea dinainte. – Der. grăpa, vb. (a grebla); grăpiş, adv. (dificil, anevoie).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.