- grangur
- GRÁNGUR, granguri, s.m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp şi negre pe aripi şi pe coadă (la bărbătuş) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb şi aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (peior.) Persoană care ocupă o poziţie socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ştab. [var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s.m.] – lat. galgulus (=galbulus).Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GRÁNGUR s. (ornit.; Oriolus oriolus) (reg.) domnişor, pişcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor.Trimis de siveco, 02.07.2007. Sursa: Sinonimegrángur s. m., pl. gránguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGRÁNGUR granguri m. 1) Pasăre migratoare, cântătoare, cu penaj galben şi negru la mascul şi verde împestriţat cu alb la femelă (care trăieşte în păduri şi livezi). 2) fig. peior. Persoană care ocupă o poziţie socială sau politică înaltă. /<lat. galgulusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgrángur (gránguri), s.m. – 1. Pasăre cîntătoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Ştab, om puternic. – Mr. galgur "galben verzui". lat. galgŭlus (Puşcariu 725; Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. gálgulo. Pentru sensul 2, cf. celălalt nume al păsării, domnişor.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.