- gondolă
- GONDÓLĂ, gondole, s.f. 1. Barcă lungă, puţin adâncă, cu fundul plat, cu prora (şi pupa) ridicată şi încovoiată, manevrată cu o singură vâslă, folosită la Veneţia. 2. Raft, suport în formă de gondolă (1) pe care este aşezată marfa într-un magazin cu autoservire. 3. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. – Din it. gondola, fr. gondole.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GONDÓLĂ s. nacelă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimegondólă s. f., g.-d. art. gondólei; pl. gondóleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGONDÓL//Ă gondolăe f. Luntre lungă şi uşoară, cu prora şi pupa încovoiate în sus, condusă cu o singură vâslă şi folosită pentru transportul de persoane (mai ales pe canalurile Veneţiei). /<it. gondolaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGONDÓLĂ s.f. 1. Barcă lungă încovoiată la proră, care se manevrează cu o singură vâslă, stând în picioare. 2. Gondolă de motor = locaşul în care se plasează motorul avionului atunci când nu se găseşte în fuzelaj; gondolă de dirijabil = nacelă. [< it. gondola].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNGONDÓLĂ s. f. 1. barcă veneţiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră şi la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare. 2. locaş în care se plasează motorul avionului atunci când se găseşte în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. o gondolă de dirijabil = nacelă. 3. tonetă rotundă care serveşte la prezentarea mărfurilor într-un magazin. (< it. gondola, fr. gondole)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNgóndólă (gondóle), s.f. – Barcă lungă cu o singură vîslă folosită în Veneţia. it. gondola, prin intermediul fr. gondole. – Der. gondolier, s.m., din fr. gondolier; gondola, vb. refl. (a se bomba; a izbucni în rîs), galicism.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.