gofrat

GOFRÁT¹, gofraturi, s.n. Faptul de a gofra. – v. gofra.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GOFRÁT², -Ă, gofraţi, -te, adj. (Despre o ţesătură, o tablă, o hârtie) Pe care s-au imprimat cute paralele (şi ondulate) ori desene în relief. – v. gofra.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



gofrát s. n. (sil. -frat), pl. gofráturi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic