- glumă
- GLÚMĂ1, glume, s.f. Scurtă poveste plină de haz (şi cu un final neaşteptat), care provoacă râs şi veselie. v. anecdotă. ♢ loc. adv. În glumă = fără nici o intenţie serioasă, fără răutate. Fără glumă = în mod serios. Nu glumă! = cu adevărat, serios. ♢ expr. A se întrece (sau a merge prea departe) cu gluma = a-şi permite prea mult, a întrece limita admisă în atitudini, comportare. A lăsa gluma (la o parte) = a vorbi serios. A lua (ceva) în glumă = a nu lua (ceva) în serios, a nu da importanţă; a subestima. A nu şti (sau a nu înţelege) de glumă, se spune (ca reproş) despre cineva care se supără când glumeşti cu el. A nu-i arde (cuiva) de glumă = a fi indispus, supărat, necăjit. Nu-i (de) glumă = e lucru serios, îngrijorător. ♦ Faptă hazlie; păcăleală. – Din sl. glumŭ, bg. gluma.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GLÚMĂ2, glume, s.f. (bot.) Bractee situată la baza fiecărui spiculeţ al unei plante graminee. – Din fr. glume.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Glumă ≠ seriozitateTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeGLÚMĂ s. 1. ghiduşie, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ştrengărie, (prin Ban.) poşovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şagă, (prin Ban. şi Transilv.) şalmă, (prin Transilv. şi Olt.) şoadă, (prin Olt. şi Munt.) şoană, (Transilv., Ban. şi Olt.) şozenie, (Transilv.) şozie, (Mold.) tămăşag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlâc, (fam.) pehlivănie. (A face o glumă.) 2. v. anecdotă. 3. v. snoavă. 4. v. farsă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeglúmă (poveste, faptă hazlie, bractee) s. f., g.-d. art. glúmei; pl. glúmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGLÚM//Ă glumăe f. Vorbă sau faptă hazlie, care provoacă râsul. ♢ În glumă fără intenţii rele. Fără glumă în mod serios. A lăsa glumăa la o parte a lua lucrurile în serios. A se întrece cu glumăa a-şi permite prea mult. A nu-i arde de glumă a fi supărat. Nu-i de glumă! e lucru serios. [G.-D. glumei] /<sl. glumu, bulg. glumaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXglúmă s.f. Bractee membranoasă la baza spicului de graminee. (< fr. glume, lat. Gluma)Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: MDNGLÚMĂ s.f. (bot.) Bractee membranoasă situată la baza spicului la graminee sau a altor flori. [< fr. glume, it., lat. gluma].Trimis de LauraGellner, 03.07.2006. Sursa: DNglúmă (glúme), s.f. – Banc, poveste plină de haz. – Mr. ngl’img. sl. glumŭ (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminaţie se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu sl. gluma "neruşinare", sau, mai curînd, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. După Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumeţ, adj. (care glumeşte), cf. sl. glumiči, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; înv., a se ocupa; înv., a bîrfi), sensurile înv. fiind împrumuturi lit. din sl., fără circulaţie reală.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.