- glicină
- GLICÍNĂ, glicine, s.f. Arbust decorativ agăţător, având flori asemănătoare cu ale salcâmului, albastre sau violete şi parfumate (Wistaria sinensis). – Din fr. glycine.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GLICÍNĂ s. (chim.) glicocol.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeglicínă s. f., g.-d. art. glicínei; pl. glicíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGLICÍN//Ă glicinăe f. Arbust decorativ agăţător, cu flori dispuse în ciorchini, de culoare liliachie şi plăcut mirositoare. /<fr. glycineTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGLICÍNĂ1 s.f. Plantă decorativă agăţătoare, cu flori albastre şi parfumate. [< fr. glycine].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNGLICÍNĂ2 s.f. Pulbere albă, cristalină, solubilă în apă în prezenţa unei substanţe alcaline, folosită ca reductor în fotografie. [< germ. Glyzin].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNGLICÍNĂ1 s. f. plantă decorativă agăţătoare, cu flori albastre şi parfumate, asemănătoare cu ale salcâmului. (< fr. glycine, lat. glycina)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNGLICÍNĂ2 s. f. glicocol. (< germ. Glyzin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.