- ginere
- GÍNERE, gineri, s.m. 1. Soţul unei femei, considerat în raport cu părinţii acesteia. 2. (pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.Trimis de gall, 07.10.2008. Sursa: DEX '98GÍNERE s. v. mire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegínere s. m., art. gínerele; pl. gíneriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÍNER//E ginerei m. Soţ al fiicei considerat în raport cu părinţii acesteia. /<lat. gener, ginereerisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgínere (gíneri), s.m. – 1. Soţul unei femei, în raport cu părinţii acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. žiner. lat. gĕner (Puşcariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvînt comun în toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de "bărbat căsătorit" pe care Sandfeld 37 îl presupune, deducîndu-l din ngr. γαμβρός; indică numai persoana căsătorită, din punctul de vedere al înrudirii sale spirituale cu socrii, sau în cursul ceremoniei de nuntă. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva să-i fie ginere, a-şi da fata după cineva); ginerie, s.f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.