- gigant
- GIGÁNT, giganţi, s.m. (Adesea adjectival) Fiinţă (reală sau din basme şi credinţe) de proporţii uriaşe; uriaş. ♦ Construcţie, întreprindere etc. uriaşă. ♦ fig. Persoană care se remarcă prin calităţi excepţionale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. cf. germ. g i g a n t.Trimis de gall, 13.05.2008. Sursa: DEX '98Gigant ≠ pitic, pigmeu, liliputanTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeGIGÁNT s. v. uriaş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegigánt s. m., pl. gigánţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGIGÁN//T gigantţi m. şi adjectival 1) Persoană care are o talie anormală, ce o depăşeşte cu mult pe cea medie; om de proporţii vădit exagerate. 2) fig. Persoană care se impune prin aptitudini spirituale superioare; geniu. /<lat. gigas, gigantantisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGIGANT- v. giganto-.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNGIGÁNT s.m. (Mit.) Nume dat unor fiinţe fabuloase de statură uriaşă, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. ♦ Uriaş. ♦ Construcţie, clădire de mari dimensiuni. ♦ (fig.) Om de geniu; om vestit prin calităţile sale excepţionale. [< lat., gr. gigas, cf. it. gigante, germ. Gigant].Trimis de LauraGellner, 16.04.2005. Sursa: DNGIGÁNT1 I. s. m. 1. (mit.) nume dat unor fiinţe fabuloase de statură uriaşă şi foarte puternice, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. 2. uriaş. ♢ (fig.) construcţie, clădire, avion de mari dimensiuni. 3. (fig.) persoană care se remarcă prin calităţi excepţionale. II. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate. (< it. gigante, lat. gigas, -ntis)Trimis de raduborza, 06.10.2007. Sursa: MDNGIGANT2(O)- elem. "foarte mare, uriaş, colosal". (< fr. gigant/o/-, cf. gr. gigas, -antos)Trimis de raduborza, 13.05.2008. Sursa: MDNgigánt (gigánţi), s.m. – Uriaş. – var. (înv.) ghigant. it. gigante (sec. XIX) şi înainte (sec. XVIII) din gr. γίγας. – Der. gigantic, adj. (uriaş).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.