ghetou

GHETÓU, ghetouri, s.n. Cartier al unui oraş în care erau constrânşi să trăiască evreii din unele ţări. [var.: ghetó s.n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GHETÓU ghetouri n. (în trecut) Cartier al unui oraş unde erau siliţi (din motive rasiale, religioase etc.) să trăiască anumite grupuri din populaţia unei ţări. /<it. ghetto, germ. Getto

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GHETÓU s.n. Cartier unde erau siliţi să locuiască evreii. [var. gheto s.n. / < it., fr. ghetto, cf. Ghetto – insulă lângă Veneţia, unde în sec. XVI au fost izgoniţi evreii].

Trimis de LauraGellner, 16.04.2005. Sursa: DN



GHETÓU s. n. cartier al unui oraş în care erau forţaţi să trăiască evreii din unele ţări. ♢ cartier al unui oraş unde era (este) obligat să trăiască un grup al populaţiei de o anumită rasă, naţionalitate sau religie, ca urmare a discriminării. (< it., fr. ghetto)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN