ghelai

ghelái, gheláiuri, s.n. (reg.) sosire, venire.

Trimis de blaurb, 12.05.2006. Sursa: DAR



ghélai interj. – Hai, vino. tc. gel, imperativ de la gelmek "a veni" (DAR). – Der. ghelui, s.n. (Olt., venire); ghelir, s.n. (rentă, venit), din tc. gelir (Meyer 199; Şeineanu, III, 179; Lokotsch 708), cf. alb. geler.

Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DER