- germina
- GERMINÁ, pers. 3 germinează, vb. I. intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A începe să se dezvolte, să încolţească, să se înmulţească, să pornească un nou ciclu de vegetaţie (în condiţii favorabile). ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viaţa latentă sau embrionară la viaţa activă. – Din lat. germinare.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GERMINÁ vb. (bot.) a ieşi, a încolţi, a miji, a răsări. (Plantele au germina.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimegerminá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. germineázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA GERMIN//Á pers. 3 germinaeáză intranz. 1) (despre seminţe, tuberculi, bulbi, plante) A da germen; a începe un ciclu nou de vegetaţie; a încolţi. 2) (despre organe sau materii organice) A trece de la o stare latentă sau embrionară la viaţa activă. /<lat. germinareTrimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: NODEXGERMINÁ vb. I. intr. A încolţi, a începe să se dezvolte. ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viaţa latentă sau embrionară la viaţa activă. [P.i. 3 -nează. / < lat., it. germinare].Trimis de LauraGellner, 01.07.2006. Sursa: DNGERMINÁ vb. intr. a încolţi, a începe să se dezvolte. ♢ (despre o materie organică sau un organ) a trece de la viaţa latentă sau embrionară la cea activă. (< lat., it. germinare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.