- geometrie
- GEOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii care studiază formele şi proprietăţile corpurilor, precum şi raporturile lor spaţiale. ♦ Manual în care se studiază această ştiinţă. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcţie, un obiect, un sistem etc. [pr.: ge-o-] – Din fr. géométrie, lat. geometria.Trimis de gall, 16.06.2002. Sursa: DEX '98GEOMETRIE PLÁNĂ s. v. planimetrie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegeometríe s. f. (sil. ge-o-, -tri-), art. geometría, g.-d. geometríi, art. geometríeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGEOMETRÍE f. 1) Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul raporturilor şi formelor spaţiale. 2) Structura regulată a unui corp sau a unui sistem tehnic. /<fr. géométrie, lat. geometriaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGEOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii al cărei obiect îl constituie formele spaţiale. ♢ Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spaţiu prin figuri plane. [gen. -iei. / < fr. géométrie, cf. lat. geometria < gr. ge – pământ, metron – măsură].Trimis de LauraGellner, 07.04.2005. Sursa: DNGEOMETRÍE s. f. 1. ramură a matematicii care studiază formele şi proprietăţile figurilor spaţiale. o geometrie descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spaţiu prin figuri plane. 2. structură geometrică a unui sistem tehnic. 3. (arte) aranjament, compoziţie. (< fr. géométrie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.