gentiliciu

gentiliciu
GENTILÍCIU I. adj., s. n. (nume) de familie, de neam, care se intercala între prenume şi poreclă, constituind semnul cetăţeniei romane. II. adj. care aparţine gintei romane. (< lat. gentilicius, fr. gentilice)
Trimis de raduborza, 28.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • gentilizio — gen·ti·lì·zio agg. 1. CO relativo a una famiglia nobile: stemma gentilizio, dimora gentilizia 2. TS stor. relativo a una gens; ereditario: nobiltà gentilizia {{line}} {{/line}} DATA: 1766. ETIMO: dal lat. gentilĭcĭu(m) …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”