- gentil
- GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (înv.) Drăguţ, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Gentil ≠ bădărănos, grosolan, necioplit, neşlefuit, obraznic, netacticos, nepoliticos, necuviincios, nerespectuosTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeGENTÍL adj. v. curtenitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegentíl adj. m., pl. gentíli; f. sg. gentílă, pl. gentíleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGENTÍL gentilă (gentili, gentile) Care manifestă politeţe; cu bun-simţ şi serviabil; binecrescut; amabil; politicos; galant. /<fr. gentil, lat. gentilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGENTÍL, -Ă adj. Amabil, politicos, curtenitor. [< it. gentile, fr. gentil, lat. gentilis].Trimis de LauraGellner, 30.06.2006. Sursa: DNGENTÍL, -Ă adj. amabil, politicos, curtenitor. (< fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNgentíl (gentílă), adj. – 1. (înv.) Păgîn. – 2. Amabil, drăguţ. – var. (înv.) ghentil. lat. gentilis (sec. XVII) şi mai tîrziu din fr. gentil. – Der. gentileţe, s.f., din fr. gentilesse; gentilom, s.m., din fr. genilhombre.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.