geanabet

GEANABÉT, geanabeţi, s.m. (Turcism) Om rău, afurisit. – tc. cenabet "impur, mizerabil".

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM



geanabét s. m. (sil. gea-), pl. geanabéţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



geanabét (geanabéţi), s.m. – Tont, prost, netot. – var. genabet. tc. cenabet "om necurat" (Şeineanu, II, 187; Ronzevalle 70), cf. ngr. τζαναμπέτης, alb. şb. ğenabet, bg. dženabet.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER