gazometru

GAZOMÉTRU, gazometre, s.n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz² care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul² de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



gazométru s. n. (sil. -tru), art. gazométrul; pl. gazométre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GAZOMÉTR//U gazometrue n. Aparat pentru reglarea presiunii şi măsurarea debitului de gaz într-o conductă; contor de gaz. /<fr. gazometre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GAZOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea cantităţii de gaz care străbate o conductă. 2. Rezervor pentru înmagazinarea de gaze şi de distribuire a lor sub presiune constantă. [< fr. gazomètre].

Trimis de LauraGellner, 30.06.2006. Sursa: DN



GAZOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea contităţii de gaze care străbat o conductă. 2. rezervor pentru înmagazinarea şi distribuirea gazelor sub presiune constantă. (< fr. gazomètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN