- ancombranţă
- ancombránţă s. f., g.-d. art. ancombránţeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
ancombrant — ancombránt adj. m., pl. ancombránţi; f. sg. ancombrántă, pl. ancombránte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ANCOMBRÁNT, Ă adj. (franţuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< … Dicționar Român