- fărâmica
- fărâmicá vb. I (înv.) a fărâmiţa.Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
fărâmică — FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s.f. (pop.) Fărâmiţă. – Fărâmă + suf. ică. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FĂRÂMÍCĂ s. v. fărâmiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fărâmícă s. f., g. d. art … Dicționar Român
fărâmiţă — FĂRÂMÍŢĂ, fărâmiţe, s.f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 07.05.2008. Sursa: DEX 98 FĂRÂMÍŢĂ s. fărâmică. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime fărâmíţă s. f., g. d. art. fărâmíţei; pl.… … Dicționar Român
fărâmice — fărâmíce s.f. (înv.) fărâmă mică, bucăţea, fărâmică, fărâmiţă, fărâmuşă. Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
fărâmuşă — fărâmúşă, fărămúse, s.f. (înv.) fărâmă mică, fărâmea, fărâmică, fărâmice, fărâmiţă, sfărâmuşă. Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român